PRIMĂRIA TOMȘANI

Școala este o institutie de învățamânt public, unde se predau principalele elemente de bază ale principalelor discipline.

Cunoașterea scrisului pe teritoriul județului Prahova este atestată de documentele emise de cancelaria domnească din Țara Românească. Astfel, la discuții purtate în limba latina în anul 1413 la Conciliul de la Constanța, localitate situată pe malul lacului Constanța, Statul Baden, au participat și reprezentanți din orașul Târgșor. Este prima atestare documentară despre existența la începutul secolului al XV-lea a unor știutori de carte din județul Prahova. În anul 1431, Dan al doilea, voievodul Țării Române se adresa în limba slavonă locuitorilor din Bucov. Faptul dovedește că în această localitate, existau oameni care știau să citească și să traducă în limba română documentul scris în cancelaria domnescă în limba slavonă.

În satul TOMȘANI încă din anul 1880 a funcționat școala primară, într-o clădire corespunzătoare cu două săli de clasă spațioase, construită de boierul Peter Popp, ctitor al bisericii și primăriei din comuna Tomșani.

Așa cum atestă documente în arhiva școlii existente din anul 1920, în perioada anilor 1928-1934 activitatea de învățământ a fost condusă de învățătorul Andronic Petre. Existau două posturi și erau cuprinși cam 102 elevi în doua clase simultane.

Mai târziu sub îndrumarea învățătorului Stan Gheorghe, în perioada anilor 1935-1936, învățământul se dezvoltă și crește numărul elevilor la 136 cuprinși în patru clase de studiu, cu patru posturi didactice.

La începutul învățământului copii învățau la școală toata ziua, având pauză de masa la prânz timp de o ora. Copiii care locuiau mai departe de școala își luau mâncare la ei, iar cei din apropierea școlii mergeau acasă în această pauză. Ei scriau pe tăblite cu condei, nu aveau ghiozdane și nici uniforme. Oamenii fiind sărăci, nu aveau posibilitatea să-și trimită zilnic copii la școală, aceștia mergând mai mult să muncească la câmp.

La conducerea acestei unități de învățământ s-au perindat învățători merituoși ca: Gheorghe Câmpeanu (1951), Maria Manea (1951-1956), Maria Cojocaru (1957-1963) și ultimul director al acestei școli a fost învățătoarea Cornelia Bălășoiu (1967-1977). În anul 1977, din cauza puternicului cutremur de pământ, clădirea școlii fiind veche s-a deteriorat mai mult și a fost necesară demolarea acesteia, elevii din această perioadă fiind cuprinși la clasele de la Școala Magula. Astfel, școala s-a desființat. Alături de aceste săli de clasă au fost construite de același boier o cancelarie și două camere care serveau ca locuință cadrelor didactice din perioadele mai sus mentionate. În aceste camere din anul 1974-1975 funcționează Grădinița de copii cu program normal. La început a funcționat o singură grupă de copii. Grădinița era subordonată școlii. Din anul școlar 1979-1980, având un număr de peste 60 de copii, grădinița funcționează cu două grupe de copii conduse de educatoarele Negoiță Niculina și Anton Constanța. Din anul 1988 grădinița funcționează cu o singură grupă de copii condusă de educatoarea Negoiță Niculina, cu un efectiv de peste 30 de copii, fiind o grupă combinată. Efectivul de copii este constituit din copii satului Tomșani, dar și din copii care locuiesc pe primele străzi din Magula, fiind mai aproape de această grădiniță.